Imprejurimi

Muzeul Răzeşilor Găzari de pe valea Tazlăului Sărat (5 km) se află în satul Prăjeşti, comuna Măgireşti şi reprezintă singurul muzeu tematic din țară și din Europa închinat vieții răzeșilor găzari. Obiectivul turistic deţine minisecțiunea de arheologie și numismatică (cu urme ale culturii Cucuteni și monede din tezaure descoperite în zonă), minisecțiunea de documente și acte administrative legate de activitatea de cărăușie a găzarilor, o minisecțiune de etnografie, în care se regăsesc obiecte din gospodăria tradițională (bucătăria răzeșilor găzari), dar și legate de ocupațiile casnice ale femeilor (camera meșteșugurilor), o minisecțiune de obiecte religioase și carte bisericească, precum și o colecție de icoane pe lemn, minisecțiunea de învățământ (manuale școlare de la sfârșitul secolului al XIX-lea).

Colecția este completată de o secțiune în aer liber, cu obiecte ce reflectă ocupațiile răzeșului găzar (dulgherit, fierărie, munci agricole, cărăușie) și chiar o căruță cu coviltir cu care găzarii obișnuiau să umble în călătoriile lor prin Moldova, pentru a-și vinde păcura. Lângă această secțiune a fost reconstituită o instalație tradițională de extras păcură, o hecnă, cum i se spune în zonă. În muzeu se mai găsesc documente și obiecte rare: planul desfacerii moșiilor Măgirești și Prăjești întocmit de geometrul (cel care se ocupa de cadastru) satului, în 1856, folosind ca unitate de măsură „palma domnească”; un antimis de la 1844, de la biserica din Valea Arini, un splendid chivot miniatural pentru împărtășit soldații pe front.

Lacul Tarniţa (7 km) este localizat în Munţii Berzunţi, la poalele Vârfului Tarniţa, şi trăieşte printr-o legendă, conform căreia un balaur speriat ar fi intrat de frică în lacul Ţarniţa, lăsând în urma sa un uriaş şanţ ca un drum. Din cauza acestui fapt, apa ar fi format nişte curenţi care atrăgeau toate vietăţile aflate în apropiere, existând chiar şi în zilele noastre cazuri de oameni care au dispărut în vecinătatea acestui lac.

Ca urmare a acestor legende, s-au întreprins cercetări ştiinţifice ce au reliefat faptul că în centrul lacului se află o aşa-zisă „gaură neagră” care ar face legătura cu Marea Neagră.

Lacul Boiereasca (14 km) este situat în com. Zemes, jud.Bacău, pe dealul Modârzău având două căi de acces: prin Zemeş (Modârzău) sau Valea Arinilor (Moineşti-Găzărie). Oferă posibilități de cazare, pescuit şi alte atracţii.

Aici sunt amenajate mai multe unităţi precum un restaurant și două construcții P+1, una cu 4 camere, bucătărie și living și una cu 2 camere la parter și etaj, plus câteva căsuțe cu o cameră, grup sanitar și duș. Lacul se află într-o zonă bine împădurită, cu aer curat, cu conditii propice pentru relaxare dar şi activităţi sportive, precum drumeţii şi trasee cu bicicleta. Aici, deja s-au organizat primele două ediţii ale concursului de cross-country Bike FM Zemeş XCO.

În apropiere există formaţiunile geologice cu atractivitate turistică Stogul de Piatră, Piatra Crăpată, Piatra Şoimului, Piatra cu Trei Ceaune.

Casa Memorială George Enescu (17 km) de la Tescani este un Înalt Aşezământ Cultural situat în vecinătatea Moineştiului. Importanţa acestui mare compozitor este reliefată prin creaţia sa vastă în ceea ce priveşte muzica clasică. În fosta locuinţă a lui George Enescu se află documente, manuscrise, fotografii, obiecte care i-au aparţinut. Cea mai mare valoare din Casa Memorială este o vioară păstrată de la Conservatorul de la Paris, primită ca premiu de elevul George Enescu. În casă se mai află două piane şi un gramofon, ce întregesc valoroasa colecţie ce a aparţinut marelui compozitor.

Devenit Centru de Cultură, aici au loc desfăşurarea unor activităţi culturale, dar care vizează şi domeniul artei, ştiinţei, la nivel naţional şi internaţional. În plus, Casa Memorială este membru al Asociaţiei Culturale Europene „Les Rencontres”, face parte din „reţeaua de rezidenţe pentru scriitori şi traducători de sub egida Casei Cărţii de la Montpeiller” şi nu în ultimul rând, aparţine reţelei culturale RES ARTIS.

În incinta Casei Memoriale se află şi o bibliotecă de specialitate, sală de lectură şi audiţie, sală de concerte „OEDIPE” (60 locuri), estrada pentru orchestră de 60 persoane, sală de conferinţe şi o pensiune completă cu 35 locuri de cazare

Castelul Ghica (monument istoric A) (23 km) a fost construit la sfârşitul secolului al 19-lea ca si castel de vânătoare. Construcţia are o structură solidă iar aspectul exterior este impresionant.

Castelul are 4 nivele: demisol, parter, etaj şi mansardă. Demisolul are o suprafaţă de peste 500 mp, unde sunt camere tehnice şi crama – care este cu câteva trepte chiar mai jos. La parter sunt două terase: una descoperită la intrare şi una cu vedere spre lac, cu o structură metalică uşoară. La etaj sunt patru terase deschise şi un balcon acoperit. Holul central pe două nivele cu scară generoasă în forma de „U”, şemineul principal din granit şi lambriurile şi decorațiile din lemn de pe pereţi şi tavan sunt cele mai interesante. În turnul din stânga este o scară spirală din piatră (demisol) şi lemn pentru toate cele 4 nivele ale clădirii. Celălalt turn are spre vârf o cameră cu ferestre pe toate laturile. Pe vârf este o frumoasă morişcă de vânt.
Castelul şi parcul ce îl înconjoară face parte din patrimoniul cultural naţional. Vechea casa adminstrativă a fost transformată în pensiune turistică cu 6 camere. Castelul se află într-un parc care este clasificat drept monument istoric de categoria A.

Parcul dendrologic Dofteana (26 km) constituie o valoroasă colecţie de specii lemnoase, în special de răşinoase, atât din ţara noastră cât şi din alte ţări. Arboretumul prezintă o deosebită importanţă forestieră botanică, didactică, ştiinţifică şi social-culturală.

Întemeiat la începutul secolului XX, din punct de vedere forestier, arboretumul constituie un punct de aclimatizare a speciilor exotice şi, mai ales, a speciilor exotice de interes forestier. Vârsta de 50 – 70 ani ale unor specii, precum şi dimensiunile lor, cercetările efectuate asupra comportării lor, ne duc la concluzia că parcul deține o valoare forestieră deosebită.

Parcul deține mai multe specii de arbuşti decorativi care, în perioada de înfrunzire şi înflorire, se integrează în mod armonios în peisajul arborescent. Demn de remarcat este galbenul clopoţeilor de aur, cu rozetele de diferite nuanţe ale gutuiului japonez, cu cupele violete ale Magnoliei X. De asemenea, Soulangeana şi roşii-violete ale Magnoliei liliflora crează în arboretum o atmosferă de eleganţă şi parfum ce sporeşte frumuseţea peisajului primăvăratec.

Canionul Dofteana (28 km) se află pe teritoriul administrativ al comunei cu nume omonim şi este constituit dintr-o vale cu pereţi abrupţi din piatră nisipoasă. Canionul ne întampină cu o stâncă îngustă şi înaltă nisipoasă, cu aspect ruiniform, însă pe măsură ce se avansează în vale, se pot observa formaţiuni stâncoase din ce în ce mai proeminente.

Barajul de la Valea Uzului (28 km), situat în UAT Dărmăneşti, adăposteşte lacul Poiana Uzului cu o suprafaţă de 334 hectare, o lungime de 3,75 kilometri, un volum de apă de 98 milioane m³, şi o adâncime maximă de 65 metri. Barajul are o înălţime de 84 metri, o lungime de 507 metri, este construit din beton armat şi este un baraj tip „de greutate cu contraforţi ciupercă”, situat pe locul doi în Europa.

Hogback-ul de pe Dealul Drăcoaia (28 km), face parte din Munţii Berzunţi, care se întind la est de Comăneşti şi Dărmăneşti şi la nord de Tîrgu Ocna. Formaţiunea reprezintă graniţa dintre oraşul Tîrgu Ocna şi Comuna Dofteana şi este marcată de o creastă ascuţită cu altitudinea maximă de 666 metri. Diferenţa de nivel dintre vârful Drăcoaia şi talvegul râului Trotuş este de 350 metri, evidenţindu-se atracţia peisagistică.

Rezervaţia Naturală Mixtă Sit Natura 2000 „Măgura Târgu Ocna” (30 km) se află pe malul drept al râului Trotuş şi pe malul stâng al Slănicului, judeţul Bacău. Este o rezervaţie mixtă, de protecţie floristică, faunistică şi peisagistică. Atracţia se află între altitudini de 310 şi 700 metri şi se întinde pe o suprafaţă de 210 hectare. A fost înfiinţată pentru a proteja pădurile, formaţiunile ierboase dar şi tufişuri şi stâncării.

Mănăstirea Măgura Ocnei (30 km) se află în oraşul Târgu Ocna, pe dealul Măgura, la o înălţime de 520 metri şi poartă hramul Înălţarea Domnului. Acest loc sfânt a avut o istorie zbuciumată, aici fiind construite succesiv trei biserici. Biserica actuală a mănăstirii a fost construită în 1993 de către Arhimandritul Epifanie Bulancea din cărămidă şi piatră. Interiorul lăcaşului este spaţios, cu ferestre vitraliu, catapeteasmă din lemn de stejar, abside largi, pronaos, pridvor luminat. Pictura este realizată în tehnică frescă, iar în exterior, faţadele au în partea superioară, sub cornişe, ocniţe pictate în anul 1993, ce reprezintă chipurile unor sfinţi.

Monumentul Eroilor de pe dealul Măgura (30 km) se află în incinta mănăstirii Măgura Ocnei, acesta fiind ridicat în memoria celor peste 15000 de ostaşi români căzuţi pe câmpurile de luptă de la Oituz, Cosna, Cireşoaia, în Primul Război Mondial.

Monumentul a fost construit în 1925 în timpul regelui Ferdinand şi a reginei Maria, are o înălţime de 22 metri şi adăposteşte un muzeu de istorie în care se găsesc fotografii ale unor monumente şi instituţii, documente originale, piese de armament şi muniţie, elemente de etnografie

Păstrăvăria din punctul Cărunta (31 km) se află în comuna Asău, pe valea râului Ciobănuş, la o altitudine de 800 metri şi deţine 6 bazine de creştere, două pentru reproducători şi un bazin pentru pescuit, producând anual 200.000 de puieţi de păstrăv. Păstrăvăria dispune de 10 casuțe pentru cazare, microcentrală proprie, parcare, terasă. Zona este ideală și pentru iubitorii de drumeții și mountain bike (de-a lungul pârâului Ciobănuș).

Izvoarele minerale din staţiunea balneoclimatică Târgu Ocna (31 km) sunt dispuse liniar la baza Dealului Măgura şi prezintă interes crescut pentru persoanele care doresc să efectueze atât cure interne cât și externe. Conform analizelor realizate de către Institutul Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie, reiese faptul că izvorul nr. 1 este folosit pentru cura internă având ca indicații terapeutice enterocolite cronice, dischinezii biliare, sechele postoperatorii ale căilor biliare, costipație atonă, iar izvoarele nr. 2, 3, 4, 5, 6, 7 sunt utilizate pentru cura externă, printre indicațiile lor terapeutice enumerându-se afecțiunile reumatismale degenerative, cele abarticulare, musculo-articulare post-traumatice, ginecologice cronice, afecțiuni ale căilor respiratorii ORL.

Salina Târgu Ocna (32 km) este situată în perimetrul oraşului Târgu Ocna şi este recunoscută pentru baza sa de agrement ce oferă condiţii optime pentru relaxare, mişcare (teren de fotbal, baschet, tenis de câmp, tenis de masă, spaţii de joacă pentru copii, spaţiu pentru gimnastică), tratarea afecţiunilor respiratorii. Temperatura mediului subteran se situează între 12 şi 13 grade Celsius, adâncimea pe verticală este de 240 metri, distanţa de la punctul de plecare este de 3,1 kilometri, iar diferenţa de nivel faţă de punctul de intrare este de 136 metri. În salină se află prima biserică ortodoxă subterană din Europa, Sfânta Varvara, ocrotitoarea minerilor. Acest lăcaş de cult a fost amenajat în 1992, are hramul în fiecare an pe 4 decembrie, iar slujbele religioase au loc doar în noaptea de Înviere şi de sărbătoarea hramului. Unicitatea sa derivă din faptul că este construită aproape integral din sare, în afară de catapeteasmă, candelabru, strane şi scaunul arhieresc.

Biserica Buna Vestire a fostei Mănăstiri Răducanu din Tîrgu Ocna (monument istoric A) (34 km) a fost construită de marele logofăt Ion Buhuş şi un târgoveţ bogat, Pavăl, la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea. Lăcaşul de cult este un monument reprezentativ pentru barocul târziu moldovenesc. Din cele doua clopote ale bisericii, cel mare, turnat în Sfântul Munte Athos, cu o inscripţie în limba greacă – din 10 noiembrie 1810 – este expus în fața bisericii. În exterior, lângă peretele sud-estic al bisericii, se găseşte mormântul marelui om politic şi scriitor, Costache Negri – 1812-1876. Este singura biserică din Romania cu text francez în pisanie. Biserica a trecut şi printr-o perioadă mai dificilă aceasta fiind devastată de către atacurile turcilor în 1821, însă a fost repictată şi refăcută în 1830 odată cu catapeteasma. Sunt păstrate părţi din vechea incintă a bisericii, un zid de 5.20 metri prevăzut cu porţi de stejar, câteva construcţii anexe şi un turn cu gang boltit.

Clădirea Casino (monument istoric A) (47 km) face parte din grupa A a monumentelor istorice, dispunând de valoare națională și universală. Construită în 1894 de arhitecții George Sterian și H. Pick și aparținătoare a epitropiei Sfântul Spiridon din Iași, deși lovită, clădirea supraviețuiește celor două războaie mondiale, fiind reabilitată de mai multe ori, urmând ca în 1948 să devină sediul Casei de Cultură și al Bibliotecii Orășenești. Din acest moment și până în prezent, clădirea trece prin două mari schimbări: în 1960 i se construiesc două terasă ce vor servi ca locații de bufet, braserie și pensiune, iar în intervalul 1986-1989 clădirea suferă anumite modificări cu scopul de a i se reda forma inițială.

Pavilionul Central Racoviță (47 km) face parte din complexul balner cu acelaşi nume şi este o clădire de patrimoniu a cărei construcţie reprezintă o îmbinare a stilului baroc cu elemente de arhitectură veche românească.

Inhalatorul (47 km) constituie o construcție impunătoare din piatră și cărămidă cu elemente decorative orientale, ce a fost ridicată la începutul secolului al XX-lea. Aceasta a constituit secţia de pneumoterapie a întregului complex balnear. După 1991, întregul complex a fost modernizat.

Izvoarele cu apă minerală de la Slănic Moldova (48 km) sunt situate de la confluența Slănicului cu Slănicelul până la întâlnirea dintre Slănic și pârâul Scărișoara, majoritatea fiind amplasate pe partea dreaptă a principalului curs de apă din localitate, din totalul izvoarelor, doar 11 sunt folosite în cura balneară.

 

Nr. Crt. Numele izvorului Tipul de apă după compoziția chimică Indicații terapeutice Tipul de cură
1. Izvorul nr. 1 Apă sulfuroasă, sodică, clorurată carbogazoasă, bicarbonatată iodurată și hipotonă Afecțiuni gastrice (gastroduodenite cronice, ulcer, tratement de repaus funcțional al ficatului), afecțiuni hepatobiliare (colecistită cronică simplă sau litiază, diskinezie biliară, pancreatică cronică), boli metabolice (gută, obezitate, dislipidemii), urticarii, alergii alimentare Cura internă
2. Izvorul nr. 1 bis Apă slab sulfuroasă, borică, clorurată sodică, carbogazoasă, bicaarbonatată iodurată și hipertonă Afecțiuni gastrice, colecistită cronică, constipații, ulcer gastric și duodenal, sechele după ficat operat, boli metabolice (diabet, gută), stări alergice Cura internă
3. Izvorul nr. 3 Apă iodurată, clorurată, sodică, carbogazoasă, bicarbonatată și hipertonă Afecțiuni ale tubului digestiv (gastrite, ulcere hiperacide colecistite hipotone, constipații rebele) Cura internă
4. Izvorul nr. 5 Apă oligominerală, feruginoasă, carbogazoasă și hipotonă Inflamații cronice oculare sub formă de aerosoli, inhalații Cura externă
5. Izvorul nr. 6 Apă iodurată, sodică, clorurată, bicarbonatată și hipertonă Gastrite cronice, hipoacide, însoțite de constipație, boli de nutriție și metabolism, colecistite cronice, hipotone Cura internă
6. Izvorul nr. 8 Apă bicarbonatată clorurată, sodică, carbogazoasă, slab sulfuroasă și hipotonă Gastrite cronice, hipoacide, însoțite de constipație, boli de nutriție și metabolism, colecistite cronice, hipotone Cura internă
7. Izvorul nr. 10 Apă iodurată, sodică, clorurată, bicarbonatată și hipertonă Gastrite cronice, hipoacide, însoțite de constipație, boli de nutriție și metabolism, colecistite cronice, hipotone Cura internă
8. Izvorul nr. 14 Apă bromurată, iodurată, conține fier, puțin sulfuroasă Afecțiuni ale tubului digestiv (gastrite, ulcere hiperacide, colecistite hipotone, constipații rebele); se recomandă bolnavilor cu anemie feriprivă și a acelor care nu suportă sulful Cura internă
9. Izvorul nr. 15 Apă clorurosodică, alcalină, iodurată, carbogazoasă, slab sulfuroasă Afecțiuni gastrointestinale, afecțiuni gastroduodenale însoțite de hiperaciditate și spasme digestive Cura internă
10. Sonda nr. 2 Apă alcalină pură, bicarbonatată, de concentrație medie și hipotonă Afecțiuni renale și ale căilor renale, afecțiuni digestive, hepatice Cura internă
11. Izvorul Ciuget (unic în țară) Apă alcalină slab clorurată, carbogazoasă și hipotonă Boli hepatobiliare, hepatite cronice, diabet, gută, litiaze renale Cura internă

1) Traseul 300 Scări- Slănic Moldova – Culmea Dobrului – Popasul turistic Slănic Moldova – Slănic Moldova
Marcaj- triunghi roşu. Timp de parcurs: 2-2 ½ ore
2) Şaua Nemirei- Slănic Moldova – Valea Pufu – Vârful La Cireș – Șaua Nemirei
Marcaj cruce albastră. Timp de parcurs: 4-5 ore
3) Nemira Mare- Vârful Nemira Mare – Joncțiunea cu traseul 3
Marcaj propus: cruce galbenă. Timp de parcurs: 5 + 1 oră
4) Platoul de sub Vârful Cerbului- Slănic Moldova – platoul de sub Vârful Cerbului*
Marcaj propus: cerc roșu. Timp de parcurs: 30-40 min
5) Sălătruc – Slănic Moldova – Muntele Pufu – La Sălărie – Muntele Cleja – La strigoi – La Argintărie – Plaiul Ciungetului – Streaja Mică – Lacul Bălătau – Sălătruc
Marcaj propus: bandă galbenă. Timp de parcurs: 9 – 10 ore.
6) Slănic Moldova – Culmea Căprioarei – Vârful Șandru Mare- Șaua Nemirei –Vârful Nemira Mare – Vârful Farcu Mare – Vârful Farcu Mic – Valea Uzului (cascada Nasolea Mare).
Marcaj – bandă albastră. Timp de parcurs: 9-10 ore
7) Sălătruc- Plaiul Ciungetului- La Sărărie- Slănic Moldova;
8) Poiana Uzului – Vf. Nemira Mare – Slănic Moldova;
9) Slănic-Moldova – Sălătruc (Slănic-Moldova – Muntele Pufu – La Sălărie – Muntele Cleja – La Strigoi – La Argintărie – Plaiul Ciungetului – Streaja Mică – Lacul Bălătău – Sălătruc);
10) Valea Tazlăului Sărat, prin satul Zemeș → satul Bolătău → pârâul Holmul → Vârful Geamăna (1.305 m, de sub care izvorăște Tazlăul Mare);
11) Valea Tazlăului Sărat, cu satul Zemeș → pârâul Zemeș (până aproape de obârșie) → Vârful Runcul Stânelor (1.269 m) spre vest → pârâul Lespezi→ pârâul Izvorul Alb → satul Păltiniș (comuna Asău), iar spre nord, pe culme → Muntele Strigoiu (1.239 m) cu Mănăstirea Stirigoi (1.192,4 m);
12) Valea Tazlăului Sărat, satul Zemeș → satul Bolătău → pârâul Holm → Vârful Cracul Geamăna (1.442,3 m) → Vârful Holmul Geamăna (1.351 m) → valea Geamăna (pârâul Geamăna) spre Ardeluța (comuna Tazlău, județul Neamț);
13) Valea Tazlăului Sărat, satul Zemeș → satul Bolătău, de la Biserica „Sfântul Grigore“, spre est, până în plai apoi, spre sud →Vârful Stogul de Piatră (975,7 m), spre est, pe potecă → Schitul Frumoasa;
14) Asău-Apa Asau-Ardeluta cu posibilitatea ieşirii la Bicaz judeţul Neamţ;
15) Asău-Ciobănuş-Offa cu iesire la Sânmartin-Tuşnad judeţul Harghita;

Rezervaţia Naturală „Nemira” (55 km) are o suprafaţă de 3491,2 hectare (care se regăseşte pe teritoriul judeţului Bacău şi al judeţului Covasna), se încadrează între altitudinile de 750 m şi 1649 m şi cuprinde culmile montane din Munţii Nemirei (vârful Farcu Mic, Nemira Mare, Nemira, Ţiganca, Şandru Mare). Reprezintă o arie cu floră bogată în păduri de conifere și făgete; specii de flori ocrotite (floarea-reginei) și faună alcătuită din mamifere, păsări, reptile și amfibieni